Romania......

Mergem cu viteza legala Ducem copiii la scoala Avem ceata pe ochii si mintea goala Suntem ademeniti perfid intr-o capcana letala Ne cataram turbati pe scara sociala ireala Timpu-inseamna bani si doar cu bani o sa te-astepte Cand o iei in jos descoperi socat ca lipsesc trepte Cu spatele-n perete si-un credit insuficient Prinzi aripi de ceara doar cat sa zbori din apartament E indecent sa ne adresam buletinul si iata Cum gaborii incep sa te-alerge pe strazi sa te bata Statul vrea sa stie daca esti invelit bine Cand ajungi sa dormi in parc cu 3 geci pe tine Ai averea-n pungi , noptile sunt lungi cand ti-e foame Si poti sa tremuri liber ca pasarea invelit in cartoane Nu mai ai nume ,ca n-ai nevoie , ai devenit invizibil Esti boschetar si boschetar te striga toti , e incredibil


marți, 4 decembrie 2007

Napoca 1.0

Aici totul se naste spontan. Nimic nu ajunge doar pur si simplu in Napoca, totul porneste din sinul de vipere al orasului. Aici e mereu mai bine sa fii cit mai rau…Uita ce stii despre lume, sterge culorile vietii, in orasul asta putred nu poti decit sa vezi negru in fata ochilor pina albesti de groaza si te ineci in riurile rosii de singe ce par nesecate din vremuri irememoriabile.
Un tren infect ne aduce de-alungul sinelor ruginite catre monstruozitatea asta de oras. Iti trebuie o ora doar ca sa ajungi pina in gara de la periferia mizera. Trenul e mereu gol. S-a furat si s-a omorit in compartimentele descompuse pina cind trenul a inceput sa putrezeasca de la atita singe si lacrimi; nimeni in toate mintile nu ia trenul ca sa ajunga in Cluj-Napoca. Nimeni in toate mintile nu vrea sa ajunga defel aici.
E insa o metoda perfecta de a te infiltra fara sa fi interceptat, asa ca am preferat sa lunecam pe aici in stomacul monstrului decit sa riscam o masina sau un avion. Prea multe animale gata sa-ti ia viata pentru un radio, nu ne permitem acum sa se afle de noi. Desi la cit se omoara aici, nu ar fi decit o alta zi obisnuita in marele mar putred.
Timp pierdut insa. Nu regret decit faptul ca a trebuit sa indur 12 ore printre ciuperci, gunoaie si miros pregnant de urina, in rest totul putea fi reparat. Timp pierdut pentru ca deja se aflase de noi. Nu ma mir, de ceva vreme incoace nu mai putem sa ne deplasam neobservati la lovituri importante, contra-agentiile prefera sa anunte tinta decit sa piarda pe viitor ocazia de a o elimina. Nici nu se mai rezuma la bani ci la putere…si mindrie…
Ma simteam jignit sa vad ca a fost trimisa o femeie sa ne elimine, nu pentru ca as fi misogin ci pentru faptul ca am fost intr-atit de subestimat incit sa nu merit o provocare reala…macar un batalion de femei insetate de singe, oricum am mereu impresia ca imi ies din mina. A stat bine ascunsa, trebuie sa recunosc ca nu am simtit-o nicio clipa, a dat-o de gol insa parfumul ei subtil in marea asta de fecale. Mika s-a tot rugat de mine sa o lasam pina ajungem la destinatie de parca prevazuse ca nu avea sa faca nicio miscare pina in oras, ceea ce la un anumit nivel parea logic.
A asteptat ca trenul sa traga in gara pustie pina sa ridice pistolul asupra noastra, fusese atit de tacita, ma indoiesc ca dadea gres fara parfum. Mika o impuscase cu o strafulgerare salbatica in ocghii ei maruti si negrii, nici nu se obosise sa foloseasca vreo arma cu amortizor. Glockul tras de la apropiere face o mizerie de nedescris din cauza fortei de sfirtecare sau asa ceva. Daniel stie mai bine, el e cu partea tehnica, eu doar ochesc si trag…Impactul fu nimicitor, forta glontului ii sfisie abdomenul proiectind-o prin usa nesigura a vagonului. Nu ne prea pasa de zgomot, nu mai era nevoie sa jucam in liniste, daca tot suntem asa cunoscuti, sa ne lasam cu artificii peste orasul asta infernal.
Mi se intoarce stomacul de fiecare data cind ucidem femei, sechele din trecut. Trebuie sa uit. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma bintuie si trecutul pe linga fantomele apasatoare ce plutesc ca un fum gros, invizibil pe strazile ruinate. String desgustat din nas, Mika nu pare sa aiba remuscari, nu ma mira, de ce naiba sa aiba tocmai ea remuscari? Daniel isi aprinde lenes o tigara mascind orice emotie, daca n-as stii ca respira nicotina in loc de oxigen, as spune ca il incearca si pe el nervii.
Nenorocita inca mai respira cu plaminii gauriti hiriindu-i ingrozitor. Rinjea cu subinteles tusind ocazional cu valuri de singe negru din toata gura.
ASASINA: Moartea mea nu face decit sai confirme lui Giaro ca sunteti pe drum!
Daniel Meghina: Stie de mult ca suntem pe drum, nu vroia decit sa se spele de tine…orice ai fi facut.
ASASINA: Crezi ce vrei caine, ati venit aici ca sa muriti…
Muri in tacere, stingindu-se asemeni unei luminari slabe, incet-incet, pina ce ramase rece… cu privirea in gol. Trebuia sa ne miscam, nu puteam risca acum cu politia, mai ales ca era intruchiparea coruptiei aici, o fatada pentru adevarata putere in oras.
DM: No auzi si la asta… sa ma ia dracu, ca gisca cu capu taiat, fuge prin curte si dupa ce-o murit…
Hanibal Kain: Daniel…hhh, asta-i cea mai stupida comparatie a mortii pe care am auzit-o vreodata in circumstantele cele mai nepotrivite.
DM: Condamna-ma pentru ca sunt romantic! Mika chicoti vesela, ea e mereu vesela…
M: Nu, sa stii ca are dreptate e grotesc ce-ai spus…h
DM: Tu de cind tii cu ma-ta?
HK: De cind urmeaza sa-i gauresc teasta aia proasta a lu’ tata-so. Putem fi seriosi o clipa? Ce facem cu cadavrul?
DM: Tocana.
HK: Daniel te plesnesc…
DM: Nu serios, miroase a tocana undeva, defapt a carne, poate e vreun abator pe aici prin zona.
M: Uita-te in jurul tau, peste tot e abator, poti depozita cadavre linistit unde vrea...penisul tau… Il privii intepator pe Daniel.
HK: Asta a luat de la tatso’…
DM: Si care-i problema ta?
HK: Macar invat-o sa jure normal, ca tot omul…sa spuna lucrurilor pe nume. Haidem, e timpul sa risipim niste plumb, las-o pe asta aici unde e, n-are rost s pierdem timpul cu ea, cu cit terminam mai repede, cu atit mai bine.
Nu aveam de gind sa toc cadavre in seara asta, trebuia urgent sa dam de capul mafiei si sa-l retezam din loc. Strafulgerator, rasunator si cit mai crud posibil, gunoaiele astea merita tomberonul cel mai infect. Mika parea cel putin nerabdatoare sa actioneze, trecusera deja 2 luni de cind nu am primit nimic…nici nu ma mira, nu avem decit comenzi mari. Acest Giaro Golosso insa era mare chiar si pentru noi, foarte mare dar nu urias. Nu pentru noi trei cel putin.
Mika privi zimbitoare catre mine. Era atit de dulce, de calda, cel putin pentru o asasina in antrenament cum se autointitula. Doamne, citeodata ma intreb daca nu cumva eram doar doi monstrii ce strivesc sufletul din copila asta rumena in obraji. Ma indoiesc, ea e ancora noastra in farima de umanitate ce imi permite sa ma simt dezgustat cind ucid femei din necesitate. Eu cu Meghina vazusem si savirsisem lucruri oribile…lucruri nenaturale, daca exista un Dumnezeu, ne vom pirjoli o eternitate in iad. Macar voi stii ca am mai iubit om nespus demult, chiar daca asta nu m-ar scapa. Pe ea, micuta si mortala Mika…o acrobata inascuta zburinb asemeni unui fluture cu ac si mirosind ca o floare veninoasa…Iubirea vietii noastre, copilul nostru trist...
Te iubesc Mika
(FLASHBACK) Nu era decit un copil sfisiat de dureri groznice cind am gasit-o pe jumatate moarta in gangul mizer din Bucuresti, capitala oficiala a tarii…hah…Singera abundent si urla de durere cu un tipat incremenitor. A declansat ceva in noi atunci, ceva care crezusem ca a fost stirpit in inimile noastre pline de furie. Poate a fost mila la inceput, poate conditia umana mai picura un strop de altruism in noi si asta ne facu sa o ingrijim pina ce se insanatosi. Dupa aceea era mult prea tirziu ca sa renuntam la ea. Un copil abandonat, socat ce ne stringea mainile cu disperare de fiecare data gind o hraneam, nevoind sa slabeasca strinsoarea de parca eram singurul lucru real de pe lumea asta care o rani atit de adinc.
Ne facuse sa ne simtitm ca o pereche de ingeri pazitori, cind nu eram decit niste demoni perversi, ne crea cu inocenta ei instincte parentale ce nu au facut decit sa se intareasca de-alungul timpului. Se lega de noi, aproape ca eram gata sa renuntam la tot pentru ea, o si faceam daca se putea, doar ca asa ceva era imposibil. Un asasin nu se poate doar retrage din breasla…decit mort. Si aveam deja omorul prea amestecat in singe. Asa ca nu am facut decit sa cultivam durerea ei ce se transforma treptat in furie, in ura…in razbunare. Vroia sa se razbune pe lume, pe oameni malefici…iar noi eram profesorii perfecti care sa o indrume in acest sens. Asa cel putin putea ramine cu noi…
Asa ca am antrenat-o, i-am pus pistolul rece si greu in mina pe cind era inca prea slaba ca sa-l ridice. Daniel spunea merea cind eram doar noi doi ca e ca si cu instrumentele muzicale, trebuie sa invete de la o virsta cit mai frageda…Sadic, ce pot sa spun? Stateam zile in sir pe terenuri de tir improvizate, tragind tone de gloante, cumva…intr-un sens foarte ciudat asta ne apropie si mai mult. Daniel fiind marele maestru in arme de tot soiul statea la povesti cu ea ore intregi despre diferite tipuri de armament, ii preda chiar si subtila arta a luptei cu cutitele, desi o axasem inca din prima zi pe tactica silentioasa si rapida de a ucide.
Eu in schimb nu puteam face decit sa o fortez sa invete si sa citeasca enorm, in ciuda faptului ca nu o facea cu draga inima, incercam sa o instruiesc in manipularea psihicului, in adunarea de informatii, criminalistica…orice ca sa o ajute in stergerea urmelor, depistarea tintelor…nu zic ca nu a excelat mereu, ci doar ca nu i-a placut niciodata…Prefera sa "arunce rahaturi in aer" decit sa toceasca teoriile freudiene. Cine o poate condamna? (SFR. FLASHBACK)
Potrivit INTEL-ului nostru, Pub-ul " The Lounge" era des frecventat de oamenii lui Golosso, viermii, maruntisurile si potentialele pasarele gata sa ciripeasca daca le smulgi putin penele. Astia se adunau aici formind o casta mai marunta, ce avea diferite reguli variind de la bar la bar…Norocul prostesc facu ca Pub-ul sa fie vizitata in seara aia de ceea ce parea unul dintre comandantii mai mici ai mafiei lui Golosso. Norocul nostru, ghinionul lui…Se urca intr-o masina sport muscind salbatic din asfalt in timp ce o baga in viteza. Demara intr-o clipa.
M: Ce te face sa crezi ca ala a fost un boss mai mic din MG3 ?
HK: Scrie pe fata lui…
DM: Da micuto, ai vazut? Chiar acolo linga afisul ala mare cu o tinta rotunda mai la coltul urechii stingi…
HK: E un cartier mizer, chiar si aici in Cluj regulile cartierului sunt aceleasi, ca si in Bucuresti, decorul e la fel. Mereu cauta lucrul care iese din decor, studiaza in ce fel iese si afla de ce. Trebuie sa distingi oameni similari dupa felul in care incearca sa para la fel ca toata lumea, asa stii ca ascund ceva. L-ai vazut pe asta, aceleasi costum incolor de prost gust ca si toti cei ce incearca sa-si dea importanta aici…
DM: Da, insa vezi tu micuto, nu toata lumea isi permite Rolexuri la mina ori masini sport in fundul asta de groapa.
HK: Exact, insa felul in care a venit si a plecat l-a dat de gol…
DM: Da mah, da parca rolexu’ ala era bibelou…auzi la el, felul in care a venit si a plecat….ma tu esti prost la cap?
Nu aveam chef de dispute cu Meghina acum, era mai important sa smulgem pene. In ciuda numelui sau, barul era o cocina, ca mai toate barurile din Napoca. Fatada probabil pentru vreo activitate ilegala. Poate se spalau bani la subsol, poate se depozitau cadavre cine poate stii? Ni s-a spus sa ne asteptam la ce e mai rau aici. Stralucirea de odinioara a orasului s-a inecat intr-o mare de singe.
Barul era practic gol, rula o muzica proasta undeva in fundal. Citiva barbati se holbau singuratici la tapurile de bere, meditind sau nu la cine stie ce grozavie. Toata lumea medita la cine stie ce grozavie, parca le vedeai in ochi victimele, sau victimele se uitau prin ochii lor…
Mirosea ca intr-o distilerie, probabil mortii aia duhneau ingrozitor…Scrutam persoanele de la masa intrebindu-ne cine ar putea sa raspunda genului nostru de intrebari. Era insa inutil sa cautam oameni ce pareau suspecti, toti aratau a criminali acolo. N-avea rost, trebuia sa abordam barmanul, deobicei barmanul avea raspuns la toate. De dupa tejghea apare brusc o femeie aspra la privire si totusi incredibil de frumoasa. Femeia fatala, nu parea de subestimat asa ca nici nu am facut-o o clipa.
In momentul in care ne-a vazut i s-au incordat muschii sub blatul de la tejghea, stiam cu totii foarte bine ce surprize se ascund pe acolo. M-am apropiat de ea privind-o drept in ochi, ca animalele inainte de rafuiala, trebuia sa stie cine e animalul superior, trebuia sa mi-o vada in privire. M-am pus cu coatele in fata ei privind-o oarecum amuzat.
B(armanita): Cu ce va pot fi de folos?
HK: Hmmm…deobicei nu cumva trebuie sa intrebi cu ce ne poti servi?
B: E evident ca nu ati venit sa beti.
Foarte bine, incepea sa-mi placa tipa. Era mai ascutita decit crezusem initial. Asta facea totul sa fie mai usor.
HK: Ne poti fi de folos, daca tot ai intrebat. Cine era pinguinul cu BMW-ul din parcare?
B: Habar nu am, a venit, a baut 50 de vodka si a plecat. Altceva?
HK: Nu am timp de rahaturile astea copila, mai slabeste putin strinsoare in jurul shotgun-ului si reimprospateaza-ti memoria. N-am nici chef sa spal cu tine pe jos, nici bani de spaga, si in fond, nu pari genul de om….sau cel putin n-am eu atitia bani. Spune.
B: Nu e vorba ca nu stiu, n-am voie sa stiu…
HK: Tocmai ti s-a dat voie.
Rise subtil.
B: Autoritatea ta nu inseamna nimic pe aici.
Probabil crede ca sunt politist.
B: Cred ca esti politist…
HK: Si?
B: Inseamna ca esti foarte nou, ar trebui sa stii unde ti-e locul, si cine da cu adevarat ordine chir si in baru’ asta jegos.
O privesc ciudat si oarecum enervat, chiar daca nu resimteam niciuna dintre stari. Are impresia ca vreau sa o agat.
B: Am impresia ca vrei sa ma ageti gagiule, fluturati daca vrei insigna, apoi pleaca in liniste, la fel cu fac toti sticletii.
HK: Vezi ce faci draguto, iti bati joc de mine si dai cu presupusul. Asta ma face foarte violent. Acum…
Intr-o miscare strafulgeratoare ii prind gatul subtirel ca intr-o menghina, chiar si pe mine ma doare strinsoarea. O apas cu capul de tejghea si ii lipesc teava rece a pistolului de timpla. Incearca sa se impotriveasca dar nu merge. La fiecare convulsie a ei ma sageteaza o durere in pumn.
HK: Nu sunt politist, sau ai impresia ca am inceput sa umblam cite trei, imbracati in civil? Nici nu sunt interesat de tine, sau ai impresia ca vroiam sa o facem in grup? Esti foarte proasta, sa speram ca nu destul de proasta incti sa copntinui cu jocu’ asta cretin.
Se sufoca sub ochii mei.
HK: Sunt pe punctul de a-ti sfarima traheea, asta daca nu te sugrum inainte se te fring. Nu-mi pasa ce faceti voi aici, iar tu nu esti mai barmanita ca mine. Ciripeste sau te omor, nu ma joc, dupa cum vezi…nu-mi plac jocurile…
Ii dau drumul fara sa stiu sigur daca va riposte sau vorbi. Oricum, pina isi revine…Izbucneste intr-o tuse hiriitoare si cade pe jos. Ma prefac dezinteresat. Meghina se aseaza la masa cu fata catre barbatii ce saltau incet din cap. Isi pune innocent mina la piept, insa toti stiu ca nu este doar un gest nevinovat. Trimitea un mesaj clar: cine misca, moare…Barmanita se ridica greoi si loveste cu ambii pumni puternic in masa.
B: Nu ai decit! Da-i drumul!
O infruntare a vointelor. Cumva si-a dat seama ca nu am sa o omor. Sau poate totusi nu si-a dat. Lua un pahar si il implu cu vin. Unul dintre cele mai scumpe. Puse paharul pe masa si il tinu o clipa in fata mea, apoi, il impinse catre col spre un barbat beat cu capul in poale.Acesta tresalta putin speriat, se intoarse catre ea si lua paharul.
T(ipul)B(eat): Din partea casei?
B: Meriti tot cei mai bun Rusule…
Zise cu o scirba adinca, apoi se apuca sa sterga niste pahare, soptindu-mi sub mustata ceva de genul ‘ nu faceti mizerie’. O privesc putin zimbitor apoi ma indrept amenintator spre barbatul beat, ce inca statea mirat cu ochii atintiti asupra barmanitei.Avea deasupra arcadei un tatuaj minuscul ce spunea ‘MG3’…Acum eu ma simteam prost.Facea parte din mafia lui Golosso…daca eram mai atent, nu trebuia sa o sperii pe saraca femeie. Oricum, avea capul aplecat, n-aveam de unde sa stiu…sau cel putin asa ma justificam in momentul acela.
Spre deosebire de mai-marii mafiei, nu purta vesnicul costum grii, dupa hainele si asemanarea ‘tatalui’ lor, in schimb ca si toti soldatii, avea tatuaje la vedere. Cu el nu aveam sa fiu nici zimbitor, nici binevoitor…Daca am fost foarte blind cu barmanita, cu asta aveam sa fiu cit mai dur posibil, macar cei din jur sa invete treptat sa ne ocoleasca…
Text:Amadeo
Story by: Meghina & Amadeo
in curand Napoca ....banda desenata..... pe www.BMcomix.ro

2 comentarii:

Amadeo spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
bryan...¿? spunea...

bhua super tare :D:D:D: deabea ashtpet urmatoru numar @-)@-)@-)@-)